Acum 7 ani de zile cand aveam 13 ani mergeam pentru prima data la Jibou, Salaj. A fost o excursie organizata de scoala. Desi nu aveam tangente cu fotografia, ai mei mi-au dat aparatul de fotografiat - un canon cred ca era. “Fa si tu cateva poze pe-acolo ca nu ti-e greu”. Despre drumul din Baia Mare spre Jibou nu pot sa va spun prea multe. De cantece, glume si alte boacane stiu ca am avut parte toti pe tot parcursul drumului. Ajunsi la Jibou am mers sa vizitam Gradina Botanica a orasului. La intrare stateam toti ..aproximativ in sir indian, fiecare cu banii pregatiti pentru a ne lua bilete. Nu mai retin exact..ori era fotografiatul interzis ori era o taxa suplimentara care trebuia achitata pentru a putea face fotografii insa ceea ce e sigur e ca am facut cateva fotografii..pe ascuns . De indata ce-am intrat in gradina ne-am imprastiat prin toate partile. Nici vorba sa stam impreuna si sa-l ascultam pe ghid. A fost amuzant. Fotografia de fata am facut-o de dupa un fel de tufis. Ramasesem cu un prieten in spatele celorlalti si-am asteptat pana au plecat cam toti din zona in care eram. Am pornit aparatul, am facut..incadrarea si-am facut declansarea. A iesit asta :

Lumina lina din lumina. Camera mea nu are perdele. De niciun fel. Iubesc lumina. Am nevoie de ea. Imi place sa fiu mangaiat de ea din buna dimineata. Desi ma sacaie uneori si-mi bate-n monitor, o iert. Cateodata confera lucrurilor din camera mea o dubla existenta. Jocuri de umbre. Sentimente de liniste. De speranta. Lumina lina din lumina

Azi am fost din nou in parc. Vremea potrivita, nici prea cald nici prea rece. Intr-un loc mai retras al parcului se afla o lume. O lume a celor care joaca sah si nu numai. Jucatori sau privitori, toti sunt calmi, cuprinsi de ganduri, idei, planuri, sperante…Linistea asteapta si ea sa fie strapunsa de-un clic al unui ceas, poate de vreo mutare mai ferma sau poate de vreun strigat de “sah mat!”, un sunet care sa sparga asteptarea, incertitudinea si suspansul..

De cand ma stiu mi-a placut sa ma pierd de fiecare data cand aveam ocazia, la sfarsitul unei zile in lumina calda a apusului. Imi confera liniste. Parca sunt doar eu si apusul. Desi spectacolul de lumina tine doar cateva secunde pana cand soarele se ascunde dupa linia orizontului, e indeajuns cat sa-mi reaminteasca cat de mici suntem noi in fata naturii..

Antiprimavara

Fiecare dintre noi suntem cuprinsi cateodata de ganduri. La fel a fost si acest barbat. De-o fi fost ganduri placute sau nu, numai el stie

Am fost in parc. Da, la fotografiat. Cald, vreme buna, pe scurt o iesire placuta. Am zarit-o pe ea. Parea pierduta printre ganduri. Nu mi-am permis sa fac mai multe fotografii..nu vroiam sa patrund sub nici o forma in lumea ei…

Nu-i asa ca omul care cauta adevarul rau mult isi face si viata si-o pune pe ace ?

Nu-i asa ca omul care-n prostie traieste si trebuinta de adevar nu are, viata o are plina de pace ?

Nu-i asa ca omul in loc sa fie linistit, stare nu are si cauta sensul vietii chiar si-ntr-o floare ?

Nu-i asa ca omul e o tarana sub soare dar el se crede mare si tare ?

Nu-i asa ca omul de langa tine nu ajungi sa-l cunosti niciodata bine ?

Nu-i asa ca omul e amagitor ca vremea si nu-i stii niciodata vrerea ?

Nu-i asa ca adevarul doare si alinare in el…n-are ?

Poezia nu are capat si nici nu va avea vreodata……

Joi seara, ora aproape 18.00. Astept sa intre in autogara autocarul care spre casa ma va duce. Gandurile se izbesc usor de mine asemeni ploii care a inceput sa intre in scena prezentului. Ploua marunt. Devin nepasator. Apar si iar apar idei precum cateva multiple blitzt-uri, obturatorul se opreste, senzorul prelucreaza, timpul parca se opreste in loc si ma invart in jurul lui, imaginea devine tot mai reala, se apropie si se apropie cu pasi micuti dar siguri si tzanc.. o fotografie supraexpusa de mult prea multe ganduri care poate nu-si au rostul sau .. au tot rostul din lume. Cu ochii pierduti privesc spre lumea agitata din juru-mi si un clanxon ma readuce la realitate. Ploua in continuare la fel de marunt. A venit autocarul. Usa se deschide si intru. Platesc, imi caut un loc undeva la geam unde imi place sa stau cand calatoresc, il gasesc, ma fac comod si astept. Ploua, ploua si iar ploua. Picaturile de apa lovesc geamul si ma uit la ele fix. Fix e si ceasul. Ora 18.00. Masina porneste, casa vin spre tine !